Alex si cutia cu cristale
Vi l-am prezentat, deja, pe Măria Sa Mandache, motanul rasfatat si mofluz, al familiei.
Cu toate ca este o parte importanta din familie, nu el este cel mai important membru, ci Alexia, Alex cum ii spun eu, fata mea, care are aproape 21 de ani.
Ce inseamna Alexia pentru mine este imposibil de explicat in cuvinte.
Ea este lumea mea si ingerul meu pazitor.
Acum doi ani a plecat sa studieze în Barcelona. Daca rațional mi s-a părut o idee foarte buna, emotional lucrurile au stat altfel...
Inaintea plecarii ei ma tot gandeam ca mi-ar plăcea sa pictez ceva pentru ea, dar ce, era întrebarea?
Am decis sa mesteresc o cutie, care sa fie si utila, si sa aiba si o simbolistica aparte.
Asa ca, am început sa pictez cutia, folosind culori pastelate, preferatele Alexiei, decorand-o cu un ingeras si cu cristalele zodiei ei.
Daca in toate obiectele, create de mine, pun suflet, in cutia Alexiei am pus si suflet, și multe lacrimi...
Voiam sa o finalizez , dar realizam ca, odata terminata, va veni momentul plecarii, iar senzatia de gol si de pustiu începea sa se instaleze.
Mutatul a fost dificil emotional, dar a avut si parti amuzante, pe care mi le amintesc cu placere.
Nu stiu daca ați experimentat cum e sa muti copilul cu jumătate din casa, intr-un spatiu mult mai mic decat cel din care a plecat. E distractiv, daca reusesti sa treci peste întrebarea...unde vor intra toate lucrurile aduse de acasă?
Primul lucru aranjat a fost cutia, căreia Alex i-a gasit loc imediat.
Acum ramaneau toate celelalte lucruri, cuprinse in 3 valize, de cate 30 kg fiecare.
Asta da challenge :), dar am reusit sa le aranjam pe toate. Au trecut doi ani, de atunci, iar cutia este si acum prezenta pe o polita, lângă patul Alexiei, dandu-mi mie sentimentul ca sunt mai aproape de ea.
Dar cum copiii nu ne apartin, am reusit sa las la o parte si egoismul meu, si sentimentul de posesivitate si i-am dat voie puiului sa zboare.
Insa sindromul de "empty nest" nu te paraseste niciodata. Se mai estompeaza, te mai autoeduci, te bucuri cand copilul e bine, te plimbi dupa el, sa îl vizitezi, plângi cand te desparti, din nou, de el si mergi mai departe.
Cand iti doresti sa fie copilul independent si pe picioarele lui, iti asumi și aceasta independenta.
Eu sunt mandra de puiul meu si ii mulțumesc ca exista in viata mea.
Va invit sa priviti cateva imagini cu Cutia Alexiei...
Pana la urmatoarea scriere, sa fiti linistiti si zâmbitori!
